Sindromul premenstrual (SPM, PMS)

1.DEFINITIE:

Sindromul premenstrual (SPM, PMS) este caracterizat printr-o serie de modificări hormonale care conduc la o colecţie de simptome fizice, psihice şi emoţionale legate de ciclul menstrual feminin.

In timp ce majoritatea femeilor (80-95 %) de vârstă reproductivă prezintă unele simptome premenstruale, femeile cu SPM prezintă simptome de severitate suficientă pentru a interfera cu unele aspecte ale vieţii.

Mai mult, aceste simptome sunt previzibile şi apar regulat în cele două săptămâni anterioare menstruaţiilor. Simptomele dispar după debutul menstruaţiei.

Aproximativ 14 % din femeile cu vârste cuprinse între 20-35 ani sunt afectate sever, astfel încât trebuie să stea acasă, lipsind de la şcoală sau servici.Pentru unele femei, simptomele SPM sunt atât de severe până la debilitare. Această formă de SPM are o denumire psihiatrică proprie: Tulburare premenstruală disforică.

2.CAUZE:

Cauza exactă a SPM nu este elucidată. SPM este legat de faza luteală a ciclului menstrual (a doua jumătate), iar dozările hormonilor sexuali sunt în limite normale. Este sugerată o posibilă componentă genetică a SPM. Ipotezele actuale sugerează o afectare a interacţiunii între neurotransmiţătorii sistemului nervos central şi hormonii sexuali, legată în special de activitatea serotoninei (un neurotransmiţător) în creier.

3.SIMPTOME:

SPM reprezintă o colecţie de simptome. Au fost identificate 150 simptome separate. Simptomele exacte precum şi severitatea acestora depind de la o persoană la alta şi de la o lună la alta. Cele mai frecvente simptome sunt:

• 
  Creştere în greutate datorită retenţiei de apă


• 
  Balonare abdominală


• 
  Tensiune în sâni


• 
  Stress sau anxietate


• 
  Depresie


• 
  Accese de plâns


• 
  Toane, iritabilitate, nervozitate


• 
  Modificări ale apetitului, bulimie


• 
  Insomnie


• 
  Dureri articulare sau musculare


• 
  Cefalee


• Astenie


• 
  Acnee


• 
  Tulburări de concentrare


• 
  Sevraj social


• 
  Creşterea temperaturii corporale


• 
  Accentuarea problemelor de sănătate existente: tegumentare, respiratorii (alergii, infecţii) sau oculare (tulburări vizuale, conjunctivită)

4.DIAGNOSTIC SI EVALUARE:

Nu există o investigaţie unică sau un semn clinic cert pentru diagnosticul de SPM.

Pentru a putea afirma diagnosticul, femeia este rugată de medic să înregistreze un calendar prospectiv al simptomelor timp de minim două cicluri menstruale. Astfel se poate stabili dacă simptomele sunt într-adevăr premenstruale şi cu caracter previzibil recidivant. De asemeni, trebuie excluse alte afecţiuni care pot prezenta simptome similare.
O serie de afecţiuni medicale se pot exacerba la menstruaţie, proces denumit magnificare menstruală. Aceste afecţiuni pot falsifica diagnosticul de SPM.

De regulă, aceste afecţiuni sunt prezente şi în afara fazei luteale a ciclului menstrual. Afecţiunile care pot fi exacerbate premenstrual includ: depresia, migrena, epilepsia, sindromul oboselii cronice, sindromul colonului iritabil, astmul, alergiile.

SPM nu este mai frecvent la femeile cu stress.
Metodele diagnostice utilizate sunt:

1. 
   Antecedentele medicale şi psihice


2. 
   Examenul clinic


3. 
   Studiul calendarului simptomelor

5.TRATAMENT\CONDUITA:

1. 
   Terapia suportivă: sfatul terapeutic, informarea, terapia de relaxare


2. 
   Gimnastica aerobică


3. 
   Suplimentele nutritive: calciu 1200 mg/zi, magneziu, vitamina E 400 UI/zi, vitamina B6, alimente şi băuturi bogate în carbohidraţi, ulei de primulă (primrose oil), mangan, triptofan


4. 
   Stilul de viaţă sănătos: reducerea ingestiei de alcool, cafeină, zahăr şi sodiu (sare) precum şi creşterea ingestiei de apă, fibre, fructe, legume; odihnă şi somn adecvate (8 ore pe noapte); nu fumaţi.


5. 
   Inhibitorii selectivi de serotonină (SSRI) – reprezintă tratamentul de elecţie în SPM sever, ce poate fi administrat continuu sau intermitent, la nevoie: Fluoxetin 20-60 mg/zi, Sertralin, Paroxetin, Clomipramin, Fluvoxamin, Nefazodone


6. 
   Alte metode farmacologice: Alprazolam, Spironolactonă, progesteron natural, anttinflamatorii nesteroidiene (Ibuprofen)


7. 
   Suprimarea hormonală: contraceptive orale, contraceptive patch sau inel vaginal contraceptiv, agonişti de hormoni eliberatori de gonadotrofine (GnRH), salpingo-ooforectomie (anexectomie) bilaterală

6.RECOMANDARI MAJORE:

• 
  Diagnosticul SPM trebuie afirmat conform criteriilor diagnostice standard cu confirmarea calendarului simptomatic prin utilizarea unui calendar simptomatic prospectiv.


• 
  Factorii de risc cum ar fi stress-ul marcat sau un profil particular al personalităţii, nu ajută la diferenţierea femeilor cu SPM de cele fără SPM.


• 
  Efectele adverse ale agoniştilor de hormoni eliberatori de gonadotrofine (GnRH) şi ale salpingo-ooforectomiei (anexectomiei) bilaterale, limitează eficienţa lor terapeutică la majoritatea pacientelor.


• 
  Terapia suportivă joacă un rol central în conduita pacientelor cu SPM.


• 
  Tratamentele SPM trebuie iniţiate în ordine crescătoare a complexităţii. Conform acestui principiu, în majoritatea cazurilor, terapiile ar trebui utilizate în următoarea ordine:

Pasul 1. Terapia suportivă, dieta bogată în carbohidraţi complecşi, gimnastica aerobică, suplimente nutritive (calciu, magneziu, vitamina E), Spironolactonă

Pasul 2. SSRI (Fluoxetin sau Sertralin de primă alegere); la pacientele care nu răspund – un anxiolitic

Pasul 3. Supresia hormonală a ovulaţiei (contraceptive orale sau agonişti GnRH)

7.EFECTELE ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR:

• 
  Vitamina B6: Dozele mai mari de 100 mg/zi pot dăuna din punct de vedere medical, ducând până la neuropatie periferică.


• 
  Fluoxetin: Efectele adverse includ cefalee, greaţă, tremor. Insomnia poate fi evitată prin administrare dimineaţa sau prin reducerea dozei (după caz). Scăderea libidoului poate reprezenta de asemeni o problemă la unele paciente.


• 
  Alprazolam: Există un potenţial pentru dependenţă şi dezvoltarea toleranţei la acest medicament, în special dacă administrarea nu se limitează la faza luteală a ciclului menstrual (a doua jumătate). Sedarea poate reprezenta un efect advers deranjant la unele paciente, iar sevrajul poate deveni o problemă.


• 
  Contraceptivele orale: Multe paciente acuză tensiune în sâni, greaţă, alterări ale dispoziţiei şi alte efecte secundare în primele luni de administrare.


• 
  Agoniştii GnRH: Efectele secundare de hipoestrogenemie şi costul agoniştilor GnRH limitează eficacitatea acestei metode, cu excepţia cazurilor severe de SPM care nu răspund la alt tratament. Dacă această terapie este utilizată pentru mai mult de câteva luni, poate deveni deranjantă.


• 
  Salpingo-ooforectomia (anexectomia) bilaterală: Chirurgia în SPM este controversată, deoarece este ireversibilă şi se asociază cu morbiditate şi mortalitate. De asemeni, hipoestrogenemia trebuie tratată pentru a preveni complicaţiile pe termen lung.
  

8.TULBURAREA PREMENSTRUALA DISFORICA:

Serotonina (un neurotransmiţător) are un rol într-una din formele severe de SPM, denumită tulburare premenstruală disforică. Principalele simptome, care pot fi debilitante, includ:

• 
  sentimete de tristeţe sau disperare până la gânduri de suicid;


• 
  sentimente de tensiune sau anxietate;


• 
  atacuri de panică;


• 
  toane, accese de plâns;


• 
  iritabilitate persistentă sau nervozitate care afectează alte persoane;


• 
  dezinteres în activităţile zilnice şi în relaţii;


• 
  tulburări de gândire şi concentrare;


• 
  oboseală sau energie redusă;


• 
  modificări de apetit;


• 
  tulburări de somn;


• 
  lipsă de autocontrol;


• 
  simptome fizice: balonare, tensiune în sâni, cefalee;


• 
  dureri articulare sau musculare.

Diagnosticul de tulburare premenstruală disforică se afirmă când există 5 sau mai multe din simptomele menţionate.

Simptomele apar în săptămâna anterioară menstruaţiei şi cedează după începerea menstruaţiei.

Efectuarea unor modificări în stilul de viaţă poate fi benefică în ameliorarea sindromului.

Antidepresivele denumite inhibitori selectivi de serotonină (SSRI) modifică nivelul serotoninei în creier şi pot fi benefice în ameliorarea sindromului: Sertralin (Zoloft), Fluoxetin (Sarafem), Paroxetin (Paxil).

Consilierea individuală sau de grup şi management-ul stress-ului pot de asemeni uşura simptomele.