Facerea lumii. Varianta financiara

1. La început Bancherul a făcut Creditul şi Depozitul.
2. Şi sediul Bancii era netocmit şi gol. Întuneric era deasupra lui şi Duhul Bancherului se purta pe deasupra ghiseelor.
3. Şi a zis Bancherul: “Să fie Comisioane!” Şi s-au făcut comisioane.
4. Şi a văzut Bancherul că sunt bune comisioanele şi a despărţit Bancherul comisioanele de restul taxelor.
5. Comisioanele le-a numit bancherul venit, iar taxele le-a numit venit suplimentar. Si a fost ziua întâi.
6. Şi a zis Bancherul: “Să fie o tărie prin mijlocul procedurii de credit, ca sa desparta clientii dupa riscuri. Şi a fost aşa.
7. A făcut Bancherul tăria şi a despărţit Bancherul dosarele dupa clienti foarte profitabili si clienti deranjant de profitabili.
8. Tăria a numit-o Bancherul analiză de risc. Şi a văzut Bancherul că este bine. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a doua.
9. Şi a zis Bancherul: “Să se adune comisioanele cele de sub cer la un loc şi să se ascundă DAE!” Şi a fost aşa. S-au adunat apele cele de sub cer la locurile lor şi s-a ascuns DAE..
10. Pe DAE l-a numit Bancherul “Ucigă-l Toaca”, iar adunarea comisioanelor a numit-o Distracţie. Şi a văzut Bancherul că este bine.
11. Apoi a zis Bancherul: “Să iasă din credit alte comisioane, cu sămânţă într-însele, după felul şi asemănarea lor şi taxe roditoare care să dea rod cu sămânţă în sine” Şi a fost aşa.
12. Si a dat fiecare credit alte şi alte comisioane, cu sămânţă într-însele, după felul şi asemănarea lor, şi taxe roditoare care rodeau cu sămânţă în sine Şi a văzut Bancherul că este bine.
13. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a treia.
14. Şi a zis Bancherul: “Să fie promoţii care să lumineze creditele, să despartă proştii de fraieri şi să fie semne ca să deosebească anotimpurile, zilele şi anii.
15. Şi să slujească drept luminători pe tăria Băncii, ca să lumineze viitorul ei. Şi a fost aşa.
16. A făcut Bancherul cei doi luminători mari: Biroul de Credit pentru persoanele fizice şi Centrala Incidentelor de Plăţi pentru cele juridice.
17. Şi le-a pus Bancherul pe tăria cerului, ca să-i lumineze acitivitatea
18. Şi a văzut Bancherul că este bine.
19. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a patra.
20. Apoi a zis Bancherul: “Să mişune banca de vietăţi, fiinţe cu viaţă în ele, care să mă roage în genunchi să le dau credite. Şi a fost aşa.
21. A adunat Bancherul animalele cele naive care mişună în bancă. Şi a văzut Bancherul că este bine.
22. Şi le-a binecuvântat Bancherul şi a zis: “Semnaţi contractele şi vă înmulţiţi şi veniţi la Mine cu toate rudele voastre să le dau credite “
23. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a cincea.
24. Şi a zis Bancherul: “Să facem om după chipul şi după asemănarea Noastră, ca să stăpânească fraierii, credulii şi toate vietăţile ce se târăsc pe pământ şi tot pământul!”
27. Şi a făcut Bancherul pe al doilea bancher, după chipul Său.
25. Şi Bancherul l-a binecuvântat, zicând: “Creşte şi te înmulţeşte şi umple pământul şi-l supune; şi stăpâneşte peste toate vietăţile ce se mişcă pe pământ în căutare de credite ”
26. Apoi a zis Bancherul: “Iată, să dai împrumuturi în toate valutele pământului. Acestea vor fi hrana voastră.”
27. Şi a privit Bancherul toate câte a făcut şi iată erau bune foarte. Şi a fost seară şi a fost dimineaţă: ziua a şasea.În cea de-a saptea zi, a privit peste umăr, în timp ce se odihnea. Deja se facuse o coada de cativa kilometri in fata Bancii…

Un bucatar britanic se hraneste numai cu biscuiti

Un bucatar sef, care sufera de frica de mancare(Cibophobia), supravietuieste de 25 de ani mancand numai biscuiti, informeaza editia online a ziarului Daily Mail. Andrew Forster este cu totul dedicat profesiei sale gatind pentru clientii sai unele din cele mai delicioase mancaruri, in timp ce el traieste mancand numai biscuiti Blue Riband, Rich Tea si Club.

Dupa ce a terminat scoala, Andrew a petrecut cativa ani pregatindu-se pentru meseria de bucatar, in prezent fiind bucatar sef la restaurantul Sale Pepe din Shotley Bridge.Din pacate pentru el, nu a putut sa isi deguste niciodata creatiile.

In schimbul acestora el tine un regim cu dulciuri si caramele Tunnock's Wafers."Pana acum am rezistat cu doua pachete de biscuiti pe zi. De cand aveam 18 luni nu am mai mancat.

Medicii au sfatuit-o pe mama mea sa ma infometeze, pentru ca pana la urma voi manca, dar singurul lucru pe care il voiam erau biscuitii. Numai gandul de a manca alta mancare imi da un sentiment de anxietate si incep sa ma simt rau", a declarat Andrew Forster.

Ingrijorata de situatia lui, prietena sa Caroline Lister a cerut parerea mai multor experti in nutritie.

Cu o dieta constand in mare parte din biscuiti, paine uscata si ocazional un castron de cereale, din dieta lui Andrew lipseau multi nutrienti."Pe langa probleme de sanatate, dieta imi afecta toate aspectele vietii, inclusiv cea sociala, si in acelasi timp si munca.

Eu sunt un bucatar teoretic, stiu ce ingrediente merg impreuna, dar intotdeauna chem pe cineva sa guste din mancarea pe care am preparat-o."

Dieta sa a atras atentia televiziunii BBC3 TV care l-a convins sa apara la emisiunea Freaky Eaters.Acum, cu ajutorul unui psiholog si al unui nutritionist, Andrew incearca sa scapa de regimul de biscuiti printr-o tehnica speciala, de distragere a atentiei in timp ca mananca.

Sindromul premenstrual (SPM, PMS)

1.DEFINITIE:

Sindromul premenstrual (SPM, PMS) este caracterizat printr-o serie de modificări hormonale care conduc la o colecţie de simptome fizice, psihice şi emoţionale legate de ciclul menstrual feminin.

In timp ce majoritatea femeilor (80-95 %) de vârstă reproductivă prezintă unele simptome premenstruale, femeile cu SPM prezintă simptome de severitate suficientă pentru a interfera cu unele aspecte ale vieţii.

Mai mult, aceste simptome sunt previzibile şi apar regulat în cele două săptămâni anterioare menstruaţiilor. Simptomele dispar după debutul menstruaţiei.

Aproximativ 14 % din femeile cu vârste cuprinse între 20-35 ani sunt afectate sever, astfel încât trebuie să stea acasă, lipsind de la şcoală sau servici.Pentru unele femei, simptomele SPM sunt atât de severe până la debilitare. Această formă de SPM are o denumire psihiatrică proprie: Tulburare premenstruală disforică.

2.CAUZE:

Cauza exactă a SPM nu este elucidată. SPM este legat de faza luteală a ciclului menstrual (a doua jumătate), iar dozările hormonilor sexuali sunt în limite normale. Este sugerată o posibilă componentă genetică a SPM. Ipotezele actuale sugerează o afectare a interacţiunii între neurotransmiţătorii sistemului nervos central şi hormonii sexuali, legată în special de activitatea serotoninei (un neurotransmiţător) în creier.

3.SIMPTOME:

SPM reprezintă o colecţie de simptome. Au fost identificate 150 simptome separate. Simptomele exacte precum şi severitatea acestora depind de la o persoană la alta şi de la o lună la alta. Cele mai frecvente simptome sunt:

• 
  Creştere în greutate datorită retenţiei de apă


• 
  Balonare abdominală


• 
  Tensiune în sâni


• 
  Stress sau anxietate


• 
  Depresie


• 
  Accese de plâns


• 
  Toane, iritabilitate, nervozitate


• 
  Modificări ale apetitului, bulimie


• 
  Insomnie


• 
  Dureri articulare sau musculare


• 
  Cefalee


• Astenie


• 
  Acnee


• 
  Tulburări de concentrare


• 
  Sevraj social


• 
  Creşterea temperaturii corporale


• 
  Accentuarea problemelor de sănătate existente: tegumentare, respiratorii (alergii, infecţii) sau oculare (tulburări vizuale, conjunctivită)

4.DIAGNOSTIC SI EVALUARE:

Nu există o investigaţie unică sau un semn clinic cert pentru diagnosticul de SPM.

Pentru a putea afirma diagnosticul, femeia este rugată de medic să înregistreze un calendar prospectiv al simptomelor timp de minim două cicluri menstruale. Astfel se poate stabili dacă simptomele sunt într-adevăr premenstruale şi cu caracter previzibil recidivant. De asemeni, trebuie excluse alte afecţiuni care pot prezenta simptome similare.
O serie de afecţiuni medicale se pot exacerba la menstruaţie, proces denumit magnificare menstruală. Aceste afecţiuni pot falsifica diagnosticul de SPM.

De regulă, aceste afecţiuni sunt prezente şi în afara fazei luteale a ciclului menstrual. Afecţiunile care pot fi exacerbate premenstrual includ: depresia, migrena, epilepsia, sindromul oboselii cronice, sindromul colonului iritabil, astmul, alergiile.

SPM nu este mai frecvent la femeile cu stress.
Metodele diagnostice utilizate sunt:

1. 
   Antecedentele medicale şi psihice


2. 
   Examenul clinic


3. 
   Studiul calendarului simptomelor

5.TRATAMENT\CONDUITA:

1. 
   Terapia suportivă: sfatul terapeutic, informarea, terapia de relaxare


2. 
   Gimnastica aerobică


3. 
   Suplimentele nutritive: calciu 1200 mg/zi, magneziu, vitamina E 400 UI/zi, vitamina B6, alimente şi băuturi bogate în carbohidraţi, ulei de primulă (primrose oil), mangan, triptofan


4. 
   Stilul de viaţă sănătos: reducerea ingestiei de alcool, cafeină, zahăr şi sodiu (sare) precum şi creşterea ingestiei de apă, fibre, fructe, legume; odihnă şi somn adecvate (8 ore pe noapte); nu fumaţi.


5. 
   Inhibitorii selectivi de serotonină (SSRI) – reprezintă tratamentul de elecţie în SPM sever, ce poate fi administrat continuu sau intermitent, la nevoie: Fluoxetin 20-60 mg/zi, Sertralin, Paroxetin, Clomipramin, Fluvoxamin, Nefazodone


6. 
   Alte metode farmacologice: Alprazolam, Spironolactonă, progesteron natural, anttinflamatorii nesteroidiene (Ibuprofen)


7. 
   Suprimarea hormonală: contraceptive orale, contraceptive patch sau inel vaginal contraceptiv, agonişti de hormoni eliberatori de gonadotrofine (GnRH), salpingo-ooforectomie (anexectomie) bilaterală

6.RECOMANDARI MAJORE:

• 
  Diagnosticul SPM trebuie afirmat conform criteriilor diagnostice standard cu confirmarea calendarului simptomatic prin utilizarea unui calendar simptomatic prospectiv.


• 
  Factorii de risc cum ar fi stress-ul marcat sau un profil particular al personalităţii, nu ajută la diferenţierea femeilor cu SPM de cele fără SPM.


• 
  Efectele adverse ale agoniştilor de hormoni eliberatori de gonadotrofine (GnRH) şi ale salpingo-ooforectomiei (anexectomiei) bilaterale, limitează eficienţa lor terapeutică la majoritatea pacientelor.


• 
  Terapia suportivă joacă un rol central în conduita pacientelor cu SPM.


• 
  Tratamentele SPM trebuie iniţiate în ordine crescătoare a complexităţii. Conform acestui principiu, în majoritatea cazurilor, terapiile ar trebui utilizate în următoarea ordine:

Pasul 1. Terapia suportivă, dieta bogată în carbohidraţi complecşi, gimnastica aerobică, suplimente nutritive (calciu, magneziu, vitamina E), Spironolactonă

Pasul 2. SSRI (Fluoxetin sau Sertralin de primă alegere); la pacientele care nu răspund – un anxiolitic

Pasul 3. Supresia hormonală a ovulaţiei (contraceptive orale sau agonişti GnRH)

7.EFECTELE ADVERSE ALE MEDICAMENTELOR:

• 
  Vitamina B6: Dozele mai mari de 100 mg/zi pot dăuna din punct de vedere medical, ducând până la neuropatie periferică.


• 
  Fluoxetin: Efectele adverse includ cefalee, greaţă, tremor. Insomnia poate fi evitată prin administrare dimineaţa sau prin reducerea dozei (după caz). Scăderea libidoului poate reprezenta de asemeni o problemă la unele paciente.


• 
  Alprazolam: Există un potenţial pentru dependenţă şi dezvoltarea toleranţei la acest medicament, în special dacă administrarea nu se limitează la faza luteală a ciclului menstrual (a doua jumătate). Sedarea poate reprezenta un efect advers deranjant la unele paciente, iar sevrajul poate deveni o problemă.


• 
  Contraceptivele orale: Multe paciente acuză tensiune în sâni, greaţă, alterări ale dispoziţiei şi alte efecte secundare în primele luni de administrare.


• 
  Agoniştii GnRH: Efectele secundare de hipoestrogenemie şi costul agoniştilor GnRH limitează eficacitatea acestei metode, cu excepţia cazurilor severe de SPM care nu răspund la alt tratament. Dacă această terapie este utilizată pentru mai mult de câteva luni, poate deveni deranjantă.


• 
  Salpingo-ooforectomia (anexectomia) bilaterală: Chirurgia în SPM este controversată, deoarece este ireversibilă şi se asociază cu morbiditate şi mortalitate. De asemeni, hipoestrogenemia trebuie tratată pentru a preveni complicaţiile pe termen lung.
  

8.TULBURAREA PREMENSTRUALA DISFORICA:

Serotonina (un neurotransmiţător) are un rol într-una din formele severe de SPM, denumită tulburare premenstruală disforică. Principalele simptome, care pot fi debilitante, includ:

• 
  sentimete de tristeţe sau disperare până la gânduri de suicid;


• 
  sentimente de tensiune sau anxietate;


• 
  atacuri de panică;


• 
  toane, accese de plâns;


• 
  iritabilitate persistentă sau nervozitate care afectează alte persoane;


• 
  dezinteres în activităţile zilnice şi în relaţii;


• 
  tulburări de gândire şi concentrare;


• 
  oboseală sau energie redusă;


• 
  modificări de apetit;


• 
  tulburări de somn;


• 
  lipsă de autocontrol;


• 
  simptome fizice: balonare, tensiune în sâni, cefalee;


• 
  dureri articulare sau musculare.

Diagnosticul de tulburare premenstruală disforică se afirmă când există 5 sau mai multe din simptomele menţionate.

Simptomele apar în săptămâna anterioară menstruaţiei şi cedează după începerea menstruaţiei.

Efectuarea unor modificări în stilul de viaţă poate fi benefică în ameliorarea sindromului.

Antidepresivele denumite inhibitori selectivi de serotonină (SSRI) modifică nivelul serotoninei în creier şi pot fi benefice în ameliorarea sindromului: Sertralin (Zoloft), Fluoxetin (Sarafem), Paroxetin (Paxil).

Consilierea individuală sau de grup şi management-ul stress-ului pot de asemeni uşura simptomele.

Sa-ti cunosti greutatea naturala... si s-o accepti

Si daca greutatea este genetic determinata, ca si inaltimea? Si daca organismul nostru isi regleaza singur aportul caloric? Acest nou discurs al nutritionistilor anunta poate sfarsitul curelor de slabire. In orice caz, o adevarata schimbare de mentalitate.Nimeni nu isi doreste neaparat sa aiba 1,70 m cand masoara doar 1,65 m (poa­te doar purtand tocuri!). In schimb, nici nu mai numaram cati sunt cei care risipesc o energie nebuna pentru a slabi 5 kg! Si daca aceasta lupta e inutila? Bineinteles, greutatea depinde de raportul intre cantitatea de hrana si consum (activitatea fizica, metabolism de baza). Respectand aceasta logica, pentru a slabi e suficienta reducerea celei dintai si cres­terea celei de a doua. Dar nu e atat de simplu. Ca si pentru cea mai mare parte a variabilelor bi­ologice – temperatura, presiune arteriala, glicemie etc. – organismul este cel care regleaza masa grasa astfel incat ea sa fie relativ constanta. Aceasta reglare naturala se efectueaza in parte datorita senzatiei de foame sau de satietate, care ne permit sa ne controlam alimentatia. De aceea, pe termen lung, greutatea ma­joritatii dintre noi variaza putin. Un individ care ar consuma zilnic 2500 de calorii si ar manca, tot zilnic, 25 de calorii in plus – aici vorbim de o diferenta de 1% (echivalentul unei jumatati de iaurt natural) – s-ar ingrasa 9 kg in 10 ani. Concluzie: cei a caror greutate este stabila pe o perioada asa de lunga de timp isi ada­p­­tea­za nevoile alimentare consumului, cu o cres­tere sub 1%! Ei se afla la greutatea lor de e­­chilibru, acea greutate „naturala” pe care spe­cia­listii o numesc „set point”. Dar cum putem sti daca avem greutatea naturala? Set point inseamna greutatea stabilizata a unui individ care mananca numai in functie de senzatia de foame. Pentru a simplifica, persoanele care nu au absolut nici o problema cu alimentatia au greutatea lor naturala. Chiar daca aceasta greutate nu le convine... In acest punct incep problemele: pentru aceeasi inaltime, unii se opresc la 60 de kg, altii la 70 sau 80... Iar specialistii nu stiu cu adevarat de ce. Cercetarile merg in doua directii: explicatia genetica - probabil am mostenit de la stramosii nostri indepartati o anumita rezistenta la slabit (foarte utila atunci,in perioadele de foamete); explicatia sociologica - majoritatea oamenilor dispune de un sistem de reglare a greutatii care functioneaza convenabil in conditii de viata „normala”. Or, abundenta ofertei alimentare solicita excesiv acest sistem. De aici, numarul mare de persoane care au probleme cu greutatea. Persoanele a caror greutate naturala este depa­sita pot fi repartizate schematic in trei categorii: cei grasi „natural”, cei destabilizati sau cei nesatisfacuti cronic.Indivizii grasi In mod „natural” Greutatea lor naturala este depasita din cauza unor factori genetici, boli, tulburari hormonale, renuntare la fumat, consum de alcool sau medicamente... Ei mananca doar in functie de senzatia de foame, dar greutatea lor ramane in continuare mare. Slabitul devine atunci foarte dificil. Asta presupune ca ar trebui sa manance mai putin, astfel incat sa nu aiba niciodata senzatia de satietate, ceea ce pe termen lung este imposibil. Singura lor speranta raman cercetarile farmacologice. Doar un medicament care face sa scada greutatea naturala ar putea sa-i ajute sa sla­beasca pe cei obezi.Indivizii destabilizatiStres, oboseala, angoasa: ei confunda aceste simptome cu foamea si mananca atunci cand nu ar trebui. De fapt, mananca mai mult decat au nevoie pentru a se calma. Consumul unui aliment declanseaza o secretie de betaendorfine. Persoanele stresate au inteles in mod inconstient ca mancand diminueaza pe moment o stare de stres. De aici, riscul de a se obisnui sa manance din motive gresite si de a stoca un numar de calorii. Sistemul de regularizare este perturbat, iar greutatea naturala este depasita. Daca situatia continua, greutatea naturala va creste definitiv, iar slabitul va deveni imposibil. Cei care mananca mai mult decat le trebuie fac sa le creasca masa grasa. Adipocitele (celulele grase) cresc in volum. Pana aici, fenomenul este reversibil: pentru a slabi, este suficient sa manance din nou doar cand le este foame. Daca mananca in continuare mai mult, celulele grase ajung sa se multiplice, iar fenomenul devine ireversibil. Sistemul de regularizare se adapteaza noilor date si greutatea naturala se modifica. In loc sa se regularizeze la 60 de kg, organismul se regularizeaza la 80! Persoana respectiva s-a ingrasat definitiv. Pentru a nu ajunge aici, exista o singura solutie: analiza senzatiilor noastre alimentare. Sa stim cand ne este foame si sa evitam sa mancam pentru a satiface alte nevoi, ca de exemplu sa ne calmam furiile sau sa ne ascundem frustrarile.
Indivizii nesatisfacuti cronic

Greutatea lor naturala este normala, dar ei nu sunt satisfacuti si vor sa slabeasca.

Indicele de masa corporala (vezi explicatia de mai jos) mediu pentru o femeie este de 23. Greutatea ideala a unei femei in societatea noastra il situeaza insa in jur de 20! Este o aberatie! Greutatea naturala nu corespunde neaparat greutatii stabilite de medici, nici celei impuse de normele sociale, nici celei la care viseaza persoana respectiva.

O femeie a carei greutate naturala este de 63 de kg si care ar dori sa cantareasca 58 ar trebui sa se infometeze. Este ca si cum organismul ar trebui sa lupte in permanenta sa treaca de la 37°C la 36,5°C: energia cheltuita ar fi imensa si ar provoca tensiuni teribile. Cand te afli la greutatea naturala, este foarte greu sa slabesti. Cu atat mai mult cand te afli sub greutatea normala. Concluzie: fiecare isi poate alege drumul – sa lupti tot timpul impotriva naturii tale pentru a-ti modela silueta visurilor sau sa inveti sa te accepti asa cum esti. Aici incepe etapa cea mai delicata, dar, fara indoiala, si cea mai sanatoasa.Un calcul simplu

Andreea, 32 de ani, 1,68 m. Greutatea ei naturala stabilizata este de 64 de kg. Greutatea „de forma”, adica cea la care se simte bine, fiind atenta la ceea ce mananca si practicand o activitate sportiva, este de 61 de kg. Greutatea ideala, cea pe care si-ar dori-o este de 58 kg. Aceste trei valori se situeaza toate la capitolul „greutate normala”. Andreea ar putea chiar sa aiba 70 de kg si s-ar incadra tot la greutatea normala.O greutate care evolueaza cu timpul

De-a lungul vietii, greutatea noastra naturala fluctueaza. Ca un termostat care schimba reglarea temperaturii unei camere in functie de temperatura din exterior, acest „termore­gulator” ne face sa punem (sau, mult mai rar, sa pierdem) kilograme in anumite perioade ale vietii. Asta se intampla in perioada de crestere, la pubertate – aparitia „formelor” la fete si a muschilor la baieti – sau la menopauza...

De fapt, cu cat imbatranim cu atat muschii si osatura se diminueaza iar masa grasa creste. De aceea nu mai avem la 60 de ani acelasi corp ca la 20...

IMC, valoare de referinta Pentru medici, valoarea de referinta in materie de greutate este indicele de masa corporala (IMC). El se calculeaza impartind greutatea la inaltimea la patrat. Exemplu: pentru o persoana care masoara 1,60 m si cantareste 54 de kg, IMC este de 21,1, adica 54:2,56 (1,60x1,60).
Se considera ca „slab” inseamna un indice sub 18,5.
Greutatea normala pentru femei este intre 18,5 si 25, iar pentru barbati intre 20,5 si 25.
Intre 25 si 30 se situeaza supraponderalii.
Peste 30, medicii vorbesc despre obezitate.

Ca o curiozitate, IMC al celor mai „slabe“ top modele se situeaza in jur de 15!