Thursday, July 17, 2008

Despre curaj...


„Dar chiar dacă n-am avea, fetiţa mea, decât suferinţă pe pământ – zicea tatăl – trebuie oare din pricina aceasta să ne temem?” – Caminante
Cred în bucurie. Cred în succes. Cred în creaţie şi nu în reacţie. Cred în atitudine. Cred în acţiune şi nu în contemplaţie. Cred în curaj şi nu în anxietate. Cred în perspicacitate, dar şi în muncă. Cred atât în succes, cât şi în eşec. Pentru că cel din urmă e temelia primului.
Octavian Paler a susţinut mereu că primul pas pentru înfrângerea fricii este recunoaşterea acesteia. Aşa este. Oamenii curajoşi sunt cei care pleacă la atac în ciuda temerilor resimţite.
Nume cunoscute la nivel mondial au spus că „a fi curajos” înseamnă „a acţiona sub imperiul fricii şi nu eliberat de ea”. Poate că ar trebui să reflectăm mai mult asupra acestui aspect.
Viaţa este o sumă de oportunităţi. O sumă care tinde spre infinit. O poveste de dragoste ca în basme. O legendă cu voievozi victorioşi. Viaţa înseamnă mai mult decât un cap plecat şi o privire plină de regrete. Viaţa este tot ceea ce avem mai bun.
Şi atunci de ce să renunţi la visul tău? Pentru ce sau pentru cine? Crezi ca se merita să îi vezi pe alţii cum îşi ating obiectivele în timp ce tu îţi faci griji?
Lacrima pe care ai vărsat-o ieri este zâmbetul zilei de mâine. Este experienţa care te-a întărit şi care ţi-a tras perdeaua de pe ochi. Ţi-a deschis drumul către victorie.De tine depinde dacă te focusezi pe un avion care cade, sau pe cele câteva zeci de mii care aterizează în siguranţă. Tu decizi dacă îţi păstrezi calmul sau te enervezi. Tu decizi dacă le permiţi altora să îţi trăiască propria ta viaţă.
Eu nu le voi permite.

No comments: